The Dreamed Ones
Documentarul „The Dreamed Ones”, regizat de Ruth Beckermann, readuce în prim-plan corespondența extraordinară dintre Ingeborg Bachmann și Paul Celan, dezvăluind povestea unei iubiri trăite între pasiune și suferință.
În eseul cinematografic „Die Geträumten/The Dreamed Ones”, aflat la granița dintre documentar, ficțiune și spectacol teatral, Ruth Beckermann, una dintre personalitățile marcante ale cinematografiei europene, aduce în fața camerei doi tineri actori, Anja Plaschg și Laurence Rupp. Aceștia se întâlnesc într-un studio pentru a înregistra lectura corespondenței dintre Ingeborg și Paul. Treptat, cei doi sunt absorbiți de tumultul emoțiilor care se desprind din scrisori, într-un joc al apropierii și distanțării, al fascinației împletite cu teama. În afara studioului, actorii se bucură de compania celuilalt, discută despre lucruri contradictorii, fumează, vorbesc despre tatuaje și despre muzica preferată. Iubiri de ieri, de astăzi și de mâine: filmul deschide acele spații în care liniile clare, granițele, limitele și certitudinile se estompează până la dispariție.
Povestea de dragoste dintre cei doi mari scriitori, deopotrivă dramatică, extatică și profund tristă, începe în 1948, când Bachmann avea 22 de ani, iar Celan, 27. Povestea lor se va încheia brusc în 1970, când Celan se sinucide la Paris, aruncându-se în Sena. Pentru Ingeborg, Paul reprezintă iubirea vieții sale, chiar dacă îl va percepe mereu ca pe un străin, față de care va nutri uneori chiar sentimente de teamă.
Născut la Cernăuți (oraș aflat la acea vreme pe teritoriul Regatului României), Paul Celan provenea dintr-o familie de origine evreiască. Și-a pierdut ambii părinți, uciși în timpul Holocaustului. Totul părea să îl despartă de Ingeborg Bachmann, care crescuse într-un mediu puternic influențat de național-socialism. Petrecându-și copilăria în Carintia, în sudul Austriei, Bachmann avusese un contact redus cu realitățile războiului, fără să cunoască îndeaproape persecuțiile și ororile pe care acesta le adusese.
Relația dintre Ingeborg Bachmann și Paul Celan este marcată de iubire și prietenie, dar și de (prea) multe îndoieli și frământări. Într-un moment de incertitudine cu privire la viitorul lor împreună, Bachmann se întreabă: „Suntem, așadar, doar cei visați?”, doar o iluzie?
The documentary „The Dreamed Ones” (AT, 90′, 2016) by Ruth Beckermann revisits the extraordinary correspondence between Ingeborg Bachmann and Paul Celan, unfolding on the ruins of their love story.
In the cinematic essay „Die Geträumten/The Dreamed Ones” , at the intersection of documentary, fiction and theatrical performance made by Ruth Beckermann, a landmark director and producer in European cinema, two young actors, Anja Plaschg and Laurence Rupp, meet in a studio to make an audio recording of the correspondence between Ingeborg and Paul. They are quickly absorbed by the tumult of emotions in this game of closeness and distance, of fascination intertwined with fear. Outside the studio, each of them enjoys the other’s company, discussing contradictory things, smoking, talking about tattoos and their favorite music. Loves of yesterday, today and tomorrow: the film opens up those spaces where clear lines, borders, limits, certainties blur until they disappear…
The love affair between the two great writers, at the same time dramatic, ecstatic and terribly sad, begins in 1948, when Bachmann is 22 years old, and Celan – 27. Their story will end abruptly, in 1970, when Celan commits suicide in Paris, throwing himself into the Seine. For Ingeborg, Paul is the love of her life, even if she will always perceive him as a stranger, sometimes even harboring fears towards him. Born in Cernăuți (at that time located in the territory of the Kingdom of Romania), Paul Celan came from a family of Jewish origin. He lost both of his parents, who were killed during the Holocaust. Everything seemed to separate him from Ingeborg Bachmann, who had been raised in an environment with strong National Socialist influences. Spending her childhood in Carinthia, in southern Austria, Bachmann had very little contact with the war, without being too much in touch with the persecutions and horrors it brought. The relationship between Ingeborg Bachmann and Paul Celan is punctuated by love and friendship, but also by (too) many doubts and turmoil. In a moment of uncertainty about their common future, Bachmann asks herself: „Are we, then, only the dreamed ones” , just an illusion?
